duminică, 3 iulie 2011

Mănânci ceapă şuculentă!

Încercând să îmi dau seama de ce sunt, de ce am devenit , cânt.
Cânt pentru că nu am voce, cânt pentru că-mi place .
Însă chestia asta nu mă ajută deloc . Eu una, mor încet . Şi ştii de ce? Pentru că sunt tare. Sunt tare frate ! Şi mai fac ceva.
Fumez. Da, toată lumea spune că vai, eu n-o s-o fac niciodată . Mda, aşa zici până dai de-o ţigară, şi încă una. . .  Până ce nu te mai poţi opri .
Gândesc . Am mintea unui copil micuţ, care vrea doar bomboane, care joacă fotball şi vollei până ce nu se mai opreşte .
Plâng . Sunt emotivă, şi nimeni n-o să mă schimbe .


Cius .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu