ţigări.

DA. FUMEZ. şi ? câtă lume nu fumează în ziua de azi. da, ştiu, îmi fut plămânii la greu, îmi fut tenu', îmi fut mirosu' şi gustu'. aşa şi? sunt foarte conştientă de toate "riscurile meseriei". m-am informat. da, ştiu câte daune produce tutunu' şi dependenţa de tutun. şi unele daune sunt iremediabile. so what?
toată lumea e dezamăgită când aude că fumez. şi? vroiam să spun: oare gestul, faptul că fumez mă face mai puţin deşteaptă? face ca inteligenţa mea să fie mai mică? poate. pentru că un om e definit şi de gesturile, lucrurile pe care le face sau acţiunile pe care le întreprinde. într-adevar, poate că fumatul mă face mai proastă. dar oare câţi oameni deştepţi, câţi intelectuali nu fumează?
m-am săturat să mi se spună cât de mult e lumea dezamăgită de mine că fumez. sunt şi eu om, şi am dreptul la defecte. şi nu-i nevoie să mi se repete încontinuu cât de proastă mă face decizia de a fuma, cineva din imediata mea apropriere se îngrijeşte să-mi repete defectele foarte foarte des, doar pentru a se asigura că nu le uit.
şi îmi place să fumez. îmi place să fumez când am draci, îmi place să fumez ca mai apoi să-l sărut pe alex, îmi place să fumez când citesc ( aş fuma ţigară după ţigară aşa), îmi place să fumez când beau, îmi place să fumez când dansez. îmi place să fumez davidoff classic de la cosmin ( deşi acum am propriul meu pachet:X ), şi îmi place dunhill-ul negru pentru că m-am obişnuit cu el.
îmi asum întreaga responsabilitate pentru hotărârea mea ( aceea de a fi fumătoare).
şi da, poate că încet încet, fără a recunoaşte ( desi, scrisă aşa, sub forma asta, e un fel de a spune: hei, io spun că nu, da de fapt e "da" [ cât de laş şi tâmpit e omul!] ), mă lupt, în sufletul meu cu dependenţa. până acum am învins, oarecum, da' mă mai aşteaptă o viaţă întreagă de "luptă".
acum, după revolta asta publică, acum că mi-am scăldat furia în sângele literelor tastate, voi reveni la cărţile mele, la gândurile, la ideile mele, şi la ... ţigările mele.